Iubirea ciudată dintre Titu Maiorescu și sora lui a ținut prima pagină a presei din secolul XIX-lea. Relațiile extraconjugale ale criticului literar au fost aspru judecate de către istorici și biografi. Fostul prim-ministru al României – între 1912 și 1914 – a fost acuzat chiar de incest.
Legătura apropiată dintre criticul literar și sora sa a prins contur încă din copilărie. Pe fondul unei educații ce impunea reguli prea stricte din partea tatălui, cei doi frați și-au găsit alinarea în pasiuni comune și studiu. S-au apropiat atât de mult încât Titu Maiorescu a dezvoltat o iubire toxică pentru sora sa.
”Prima, singura şi constanta lui intensă pasiune dintotdeauna a fost sora lui, Emilia. A iubit-o şi a admirat-o, ea a fost unica lui mare dragoste” nota C. Popescu-Cadem în lucrarea ”Titu Maiorescu în faţa instanţelor documentelor”.
Conform scrierilor sale din jurnalul pe care l-a ținut între anii 1851 și 1917, la vârsta de 18 ani, Titu Maiorescu scria despre iubirea interzisă dintre el și sora sa, Emilia. Tânăra era descrisă ca având imaginea femeii ideale, prima, singura și cea mai constantă pasiune din viața lui.
”În sfârşit m-am lămurit cu Emilia. Eu am plâns mult, chiar şi ea. Erau încă unele lucruri nelămurite între noi, am vorbit despre ele. Trebuie să fi fost o fiinţă tare nenorocită când era ea mititică, adesea din cauza asta nu se destăinuia nimănui. Şi cui oare? Mie, eram prea tânăr, prea copilăros, prea egoist. Dar prin câte n-am trecut şi eu…”
După ce s-a desprins cu greu de atașamentul pe care îl avea pentru de sora sa, Titu Maiorescu s-a decis să-și formeze o familie alături de Clara Kremnitz, însă nu înainte de a-și informa sora despre planurile și sentimentele sale.
„Sunt hotărât mai mult ca niciodată să îmi trăiesc viața alături de Clara. Dacă ai ști, Emilia, cât de profund vă iubesc, pe tine și pe Clara. Voi sunteți singurele care îmi mențin existența… mereu te-am iubit și te-am respectat. Adevărul este că noi suntem doi oameni – simt asta intens – creați și destinați unul altuia: provoc întreaga umanitate să găsească ceva mai nobil. Noi ar fi trebuit să fim nu doar frați, ci și parteneri de viață…”
După ce s-a căsătorit cu Clara, în ciuda tentativelor scriitorului de a-și apropia sora de noua sa familie, Emilia nu a putut să accepte niciodată noua parteneră a fratelui său. De altfel, nici Titu Maiorescu nu a fost prea încântat de Wilhelm Humpel, bărbatul cu care sora sa avea să se căsătorească în 1870. În anul 1878 fostul premier al României a divorțat de Clara, moment în care a făcut demersuri ca sora sa să se mute cu el în București, însă fără niciun rezultat. Titu Maiorescu s-a stins din viață în anul 1917, iar Emilia, sora sa mai mare, un an mai târziu.
”Dragă Emilie, ce vrajă se află în cuvântul Tu as ma seule pensee (Tu posezi singurul meu gând). Dacă este aşa, atunci eu te am şi trebuie ca tu să ştii un singur lucru: eu nu te mai las. Telegrafiază-mi un cuvânt şi nu-mi distruge temerile noii mele vieţi. Ascultă-mă! Fratele şi iubitul tău Titus”, îi scria politicianul Emiliei pe 24 iunie 1878.